- decoltá
- vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
decoltá
Look at other dictionaries:
decolta — DECOLTÁ, decoltez, vb. I. tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în faţă, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 decoltá (a… … Dicționar Român
decoltare — decoltáre s. f., pl. decoltări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DECOLTÁRE s.f. Acţiunea de a decolta; răscroire (a rochiilor, a bluzelor); decoltaj. [<decolta]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
decoltat — DECOLTÁT, Ă, decoltaţi, te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
croi — CROI1, croiuri, s.n. Croială (1). – Din croială (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 28.09.2008. Sursa: DEX 98 CROÍ2, croiesc, vb. IV. 1. tranz. A tăia un material după forma şi măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil,… … Dicționar Român
scoabă — SCOÁBĂ, scoabe, s.f. 1. Piesă metalică formată dintr o bară cu capetele îndoite în unghi drept şi ascuţite la vârf, folosită mai ales în construcţii provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (pop. şi fam.) Epitet depreciativ pentru o… … Dicționar Român
